New morning

[Autumn Elizabeth]

Era frig, era dimineata, ma rog undeva spre rasarit ceea ce ma scotea din sarite. Era mult prea frig, mult prea singur apartamentul si parca insasi umbrele faceau pasi pe parchetul mat, lustruit excesiv din cheful de a face ceva. M-am ridicat de pe pat simtindu-mi greutatea cum se lasa de pe un picior pe altul. Mergeam,incotro?
Mi-am dat parul de pe fata, prea mult negru si-argintiu..prea mult par, si-am observat ca sunt in bucatarie. Probabil din instinct am mers acolo, probabil tanjeam dupa o cafea. Probabil corpul caci eu..eu preferam sa-mi sterg ochii rosii, mult prea beti ca sa inteleaga ce zi e azi si ca ceasula e " 6:40" dimineata si ca nu s-au inchis de o saptamana.

[Shiba-san]

Veneam de la o petrecere in toata regula. Eram beat. Beat mort. Vomasem de vreo doua ori pe drum spre casa, dar meritase. Ma distrasem in acea noapte pana dimineata. Nu stiam cat era ceasul. Am incercat sa imi tin mana dreapta ca sa ma uit la ceasul de la telefon, dar nu puteam. Mergeam pe sapte carari si aveam stari de voma. Macar reusisem sa intru in bloc. Eram constient de faptul ca eram in blocul potrivit. Dar nu mai puteam merge. Mai aveam de urcat doua etaje. Prea mult. Aveam sa ma rostogolesc pe scari, asa cum era sa fac si pana acum. Ochii mei vedeau doar ceea ce voiau ei, imaginile fugitive imi dansau in fata ochilor, holul parea ca nu se mai termina. M-am ciocnit de perete. Nu, nu era perete. M-am uitat mai atent, cat am putut de atent, nu ca mi-ar fi pasat. Ma izbisem puternic de o usa. Nu mai puteam continua. M-am lasat in jos, frecandu-ma de lemnul tare, care imi lasa spatele gol, tricoul agatandu-se de vreo aschie sau ceva. Acum stateam acolo pe jos rezemat de usa si asa aveam de gand sa stau pentru ceva timp.

[Autumn Elizabeth]

M-am ridicat cu un zambet pasiv
"Cine dracu` bate la usa cuiva la ora asta?" mergeam apasat pasii rasunand ca o mie de tocur pe parchietul laminat. O oarecare stare de nervozitate ma cuprindea. De ce? Pentru ca era dimienata, nu dormisem si-aveam ochii compelt rosii. AM deschis usa simtind ceva alunecand pe picioarele mele
-Shiba-kun?

[Shiba-san]

Parca mai avaem putin si muream. Nu-mi mai puteam tine greutate corpului. Ma sprijineam cu totul de usa. Dar, la un moment dat, parca a disparut, iar u m-am prabusit pe jos. Erau doua denivelari sub capul meu si mi-am dat seama ca nu putea sa fie parchetul. M-am uitat in sus. Nu puteam sa vad mare lucru, nu imi dadeam seama ce se afla deasupra mea, dar stiam cu siguranta ca se afla ceva. Apoi mi-am auzit numele. Am incercat din nou sa imi dau seama ce se afla deasupra mea si apoi a realizat ca nu era ceva, ci cineva. Am mormait ceva in semn ca eram viu si ca mi-am auzit numele.

[Autumn Elizabeth]

"Merci ca port pantaloni scurti" mi-am spus cu un zambet lasciv pe fata Mi-am retras picioarele de sub el lasandu-l sa se loveasca
-Nu stii ca nu e bine sa v beat la 6:40 dimineata la cineva acasa? Am riidca ironica sprancenele. Si eu beau dar niciodata nu ma imbat

[Shiba-san]

I-am recunoscut vocea. Era Liz. Deci ma aflam in fata usii ei. Ce bine, eram salvat! Stiam sau mai mult speram, ca Liz nu ma va goni de-acolo. Mi-a spus ceva dar mi-a luat ceva timp ca sa imi dau seama de intelesul cuvintelor ei. Am ranjit.
-Pot sa stau aici? am intrebat-o, dar nu stiu daca a inteles pentru ca limba mi se incurca in gura.
Speram sa ma lase sa stau la ea sa dorm putin, intrucat nu mai puteam sa merg. Daca avea sa ma goneasca, dormeam acolo, in fata usii ei, nu era nicio problema, numai ca in patul ei ar fi fost ceva mai cald.

[Autumn Elizabeth]

-Intra si incearca sa nu-mi lasi mate pe hol! Iti fac o cafea, am ridicat din umeri si m-am apropiat de el pentru al ajuta sa se ridice
"De ce toti simt nevoia sa se imbete?" ridica din umeri oftand prelung
"La naiba, nu pot sa-mi port durerea singura"

[Shiba-san]

Nu-mi vine sa cred ca-ti spun tocmai tie asta (probabil ca erai grabita), dar editeaza-ti postul. Nu are trei randuri complete.

Nu puteam sa ma ridic, dar Liz m-a ajutat. M-a ajutat si sa merg pana la ea in sufragerie unde m-am intins in pat. Am inchis ochii si aproape ca am atipit. Nu mai stiam ce era cu mine si ce se intampla in jurul meu. Cuvintele pe care mi le spunea Liz nu mai avaeu inteles pentru mine, erau pur si simplu, niste cuvinte pe care le mai auzisem pe undeva.

[Autumn Elizabeth]

M-am apropiat de el lasand cafeaua pe masa
-Incearca sa bei o gura din asta, iti vei reveni, i-o intinse si se ridica privindu-l cu o oarecare mila si invidie
" de as fi si eu asa usor de imbatat, multi ar fi cu mult mai fericiti" mi-am spus icnercand sa nu par rautaciaosa sau aroganta

[Shiba-san]

Liz mi-a intins ceva, da rnu mi-am dat seama ce era. Parea ca voia s-o iau eu. Am atins-o. Era o cana destul de grea. Insemna ca avea ceva lichid inauntru si Liz voia sa il beau. Dar nu am putut sa o tin in mana, asa ca Liz a fost nevoita sa ma ajute. Crezand ca e alcool, am luat cateva inghitituri zdravene. Imediat buzele mi s-au strans punga, iar limba mea nu isi putea da seama de gustul pe care il gusta. Am sarit ca ars din pat, cautand un pahar cu apa. M-am uitat la Liz. O vedeam clar, camera nu se mai invartea cu mine si ma puteam tine usor pe picioare. Eram uimit. Ce naiba imi daduse sa beau? M-am uitat la ea mirat, incercand sa inteleg si privind-o confuz.

[Autumn Elizabeth]

Am inceput sa rad
-Cafea cu sare, leacul betiilor, am raspuns ridicand din umeri si, cu un oarecare zambet m0am rdicat luand ceasca de jos.
-Dar ai baut ceva, nu gluma, continuam sa rad, un ras fals spre ironic dar radeam
"Tipic...probabil a crezut ca e alcool"

[Shiba-san]

Cafea cu sare? Liz imi daduse cafea cu sare? O priveam mirat. Ma simteam bine. Efectul alcoolului trecuse.
-Stai. Vrei sa spui ca efectul alcoolului trece cand bei cafea cu sare?
Habar n-avusesem de asta. Cred ca invatam ceva nou in fiecare zi. Am inceput sa rad.
-Foarte tare. Merci pentru cafea, i-am spus.

[Autumn Elizabeth]

Usa deschisa la bucatarie. Il auzeam, radea? Yah, ce bine cand auzi unele rasete. Disonanta linisti din apartamentul meu icnepuse deja sa ma sacaie poate mai mult decat mi-as fi dorit.
-Sa tii minte pe vitor, ah da si dusurile cu apa rece te trezesc din betie

[Shiba-san]

Aceste cuvinte au trezit in mintea mea o idee, una perversa, pe care nu m-am putut abtine sa i-o spun lui Liz.
-Un dus rece? am ranjit. Si de ce nu m-ai bagat la dus? Ar fi fost mai rapid si...
In ultimul moment, m-am abtinut sa continui. Era vorba de Liz si stiam ca ori avea sa ma trateze cu indiferenta ori avea sa imi dea vreo replcia taioasa si stiam ca nu o impresionam oricum.

[Autumn Elizabeth]

-Mdah...cassanova incearca sa nu-ti omori neuronii tai cu alte idei...mi-am dat ochii peste cap punand la locul ei ceasca incercand sa ma pastrez calma
"Aceleasi aluzii lipsite de bun gust"
-Macar de ai face aluzii mai inteligente...

[Shiba-san]

Stiam eu ca avae sa imi dea vreo replica taiasa. Asa era Liz. M-am apropiat de ea pana cand fata mea era la doar cativa centimetri de a ei. Nu aveam de gand sa fac nimic, voiam doar sa ma dau interesant, asa cum fac de multe ori. Trebuie sa recunosc, sunt cam narcisist.
-Ce aluzii? Daca vreau sa fac ceva, o fac direct, am ranjit.
Stiam ca n-o impresionam. Pur si simplu, nu ma puteam abtine, de-aia o faceam. Ma gandeam sa o sarut pur si simplu, dar m-am razgandit. Nu sunt chiar asa de nesimtit. Plus ca s-ar putea sa ma fi trezit cu vreo cateva palme zdravene.

[Autumn Elizabeth]

I-am ranjit lipindu-mi obrazul de al lui, urcandu-mi mainile pe pieptul lui
-Scumpule esti constient nu? Ranjeam nesimtit inclestandu-mi degetele pe bluza lui. Ma gandeam cum sa-i spun. M-am apropiat de gatul lui mirosindu-l
-Dragut, daca nu ai duhni a alcool poate mi-ar palcea parfumul pielii tale
-Dar...esti constient ca..

[Shiba-san]

Asta m-a mirat de-a dreptul. Se juca cu mine. Dupa modul in care se purtase, ma gandeam ca poate e salbatica in pat. Ei, ce avaem de pierdut? Imi placea cum isi inclestase degetele in tricoul meu. I-am apucat mijlocul si am impins-o in pat, punandu-ma peste ea. Mi-am apropiat buzele de ale ei.

[Autumn Elizabeth]

Mana mi se ridica lovindu-l peste fata. M-am sustras de sub el ridicandu-ma in picioare is aranjand unul din unicele doua articole vesstimentare de pe mine: camasa, sau gulerul ei
-Dar esti constient ca daca te mai apropii de mine atat de mult sunt in stare sa te ocolesc toata viata, nu?

[Shiba-san]

Stiam ca nu avea de gand sa se culce cu mine. Liz nu putea fi cucerita asa usor, am observat asa din prima clipa in care am cunoscut-o. Nu era foarte sociabila si nu se asa abordata prea usor. M-am ridicat de pe pat si m-am dus la ea.
-Haide... Nu ai ramane toata viata suparata pe mine, i-am spus zambind punandu-mi mainile pe mijlocul ei.

[Autumn Elizabeth]

Il priveam reticenta si rece, incepea sa ma enerveze dar nici nu mi-am dat seama cat de aproape eram de el si cat de greu respiram de la nervi pe fata lui
-Da-mi drumul! Am icnercat sa-l imping, incercam si totusi...de unde forta? Era dimineata, el era masiv eu..eram eu...lispita de putere de la insomnii

[Shiba-san]

Liz incerca sa ma impinga si ii spunea sa ii dau drumul. Da, sigur. Pana nu incepea sa planga de frica, nu o lasam in pace. Si nu o vedeam pe Liz plangand de frica. I-am apucat inchieieturile mainilor si am impins-o pana cad am lipit-o de perete. I-am tinut mainile pe perete si i-am tintuit privirea inca zambind. Mainile fiindu-mi ocupate, speram si ma rugam sa nu ma loveasca intre picioare. M-am apropiat de ea cat am putut de mult.

[Autumn Elizabeth]

-Daca nu-mi dai drumul iti promit ca te las fara nimic in pantaloni! DA-mi drumul luate-ar naiba! Aproape ca tipam. Simtema peretele rece si corpul lui, ma miscam intr eel si perete ca o minge de ping=pong intre doua palate mult prea dure ca sa pot sa scap dintre ele

[Shiba-san]

Plangea? Nu. Doar tipa. In mod normal, nu as fi facut asa ceva. Nu oblig niciodata pe nimeni sa se culce cu mine. Dar lui Liz voiam, oarecum, sa ii fac in ciuda. Prea se dadea ea dura. Stiam ca nu m-ar fi lasat sa o sarut pe buze si ca s-ar fi smucit, asa ca am inceput sa o sarut pe gat, icercand sa nu ii aud tipetele.

[Autumn Elizabeth]

Am inchis ochii respirand greu. Mi-am dres vocea incercand sa nu par furioasa
-Shiba, da-mi drumu`! Tineam ochii stransi..nu, nu aveam de gand sa pierd tot ce ramasese intreg din mine.
-Shiba....i-am repetat incercand sa nu-mi deschid ochii, m-as fi panicat probabil

[Continut sponsorizat]