Umbra et imago. - Schiller

[Schiller Gregory]

ooc: in jurul orei 14.30, zi insorita. - apartament: garsoniera

bic:
Mi-am trecut mana prin par incercand sa il fac sa stea cat de cat decent dupa incercarea de curatenie in biblioteca, tinand oglinda fisurata in mana. Dupa ce am reusit sa imi fac suvitele excesiv de ondulate sa stea prezentabil, am aruncat oglinda pe masa, printre volumele care nu mai incapusera pe rafturile din biblioteca proaspat aranjata.
Asezandu-ma pe canapeaua ingusta , printre pernele de dormit, mi-am sprijinit picioarele de masuta de cafea deja arhiplina de dosare medicale aranjate intr-o ordine pe care numai eu o puteam intelege, ceea ce nu avea sa ii incante pe ceilalti doctori. Totusi, nu ma interesa prea mult acest aspect.
Mi-am dat seama ca imi era teribil de foame. Insa terminasem in seara precedenta ultimul sandwich existent in minibarul pitit sub planseta de desen pe care o tineam pe post de birou, sprijinita pe doua capre.
Oftand, mi-am ales un volum din teancul de langa canapea, punandu-mi ceasca de cafea peste acesta cand am inceput sa citesc.

[Evelline Clauzs]

Cateva batai usoare-n usa dabia se auzira.Degetele Evei se loveau de suprafata usii incercand sa atraga atentia cuiva.Plictisitor.Aceeasi scuza ca de fiecare data:nu avea altceva mai bun de facut.Chiar daca era vagul adevar,incerca sa-l mai ornamenteze....cu ceva in plus.Se razgandi in ultimele secunde,retragandusi rapid mana.Poate ca deranja,insa prefera sa nu insiste prea tare,asa ca se rezema de zidul din spatele sau in timp ce suvitele de par ii ornamentau obrajii.

[Schiller Gregory]

Ca de obicei, acel zeu suprem nu mi-a ascultat rugaciunile, astfel incat iar aveam un musafir. Prea dificila relationarea asta cu oamenii. De ce oamnii nu sunt cobai de laborator? De ce trebuie sa ii servesc cu cafea si sa fiu amabil cand tot ce vreau este sa le fac o lobotomie pentru a le studia legaturile dintre lobii cerebrali?
Cu miscari mecanice, m-am ridicat de pe canapea, regretand aproape automat ca am dat comoditatea pozitiei mele pentru incomoditatea mersului. Totusi, am deschis incet usa, atat cat sa nu se vada nimic din interior in afara de mine.
- Va pot ajuta cu ceva?
Am intrebat formal, fara sa zambesc. Cu ce as fi putut ajuta? Nu aveam nimic de mancare in garsoniera, iar de baut puteam da doar apa de la robinet sau bere dezalcolizata. Poate totusi cuiva avea sa ii placa apa jegoasa de la robinet. Cine stie.

[Evelline Clauzs]

Il examina.Deci asta era noul vecin?Nu o surprindea de loc observandui atitudinea.Il deranjase?Nu'si dadea sigur seama,incercand sa'i descopere mai bine starea de spirit.
-Nu chiar,daca se poate spune.Doream sa fac o vizita asa zisului vecin care se mutase de curand,dar cred c-am..nimerit gresit.
Accentua ultimele cuvinte.Deja incerca sa-si faca o parere despre acesta,chiar daca asta era prima oara cand il vedea.Si cum pentru ea era intotdeauna...Prima impresie conteaza,insa afisa totusi un zambet destul de natural,in ciuda gandurilor sale.

[Schiller Gregory]

Am ridicat din sprancene fixandu-mi privirea asupra ei. Ca de obcei, se pare ca reuseam sa speriu pe toata lumea. Totusi, e bine de stiut. Macar asa imi puteam conserva singuratatea.
- M-am mutat aici acum o saptamana si jumatate. Deci presupun ca exista sanse sa fiu "noul vecin".
Am zis destul de sec fara sa deschid mai mult usa. Daca nu dorea sa intre, nu aveam de gand sa o invit.

[Evelline Clauzs]

-Nu prea s-ar vedea...
Isi lua privirea de la el,indreptandusi atentia spre usa apartamentului sau.Curiozitatea nu'i dadea niciodata pace,mai ales cand avea de-a face cu o persoana ca acesta.Il mai studie odata.Ce pierdea daca prindea putin tupeu?Privi clanta in continuu,facand un pas inainte in timp ce privirea i se schimba treptat,zambetul intiparit ca de fiecare data pe buzele sale disparuse,la fel si glumele.
-Pot sa intru,sau trebue sa stau aici,in picioare?

[Schiller Gregory]

De data asta am zambit eu, vag amuzat de faptul ca cineva dorea sa intre in apartamentul meu. Gandindu-ma ca va trebui sa fiu atent la ea, in calitate de gazda neprimitoare, am studiat-o timp de cateva clipe mai bine decat inainte. In comparatie cu hainele mele, complet negre si acoperind aproape toata pielea, parea un curcubeu uman, desi nu era imbracata tipator.
In cele din urma m-am dat din usa, tinand inca mana stanga bine stransa pe clanta. Brusc m-am simtit usor jenat de camera destul de ingusta. Daca avea sa vrea sa stea jos, avea sa aiba o problema: fiecare loc posibil fusese deja ocupat de o carte, sau un teanc de carti si dosare.

[Evelline Clauzs]

Intra.Privi toate cartile din jurul sau ramanand complet mirata,insa incerca sa mascheze lucrul asta.Atatea carti si el era doar unul singur.Intra mai adanc in camera,in timp ce privea peretii mai apoi fiecare loc care erau ocupate numai de carti.Zambi putin sters,in timp ce se aseza pe jos,turceste,cum gasise.Lipsa de maniere nu o deranja niciodata, din contra, chiar ii placea..Cel putin,atunci cand nu era vorba sa aibe ea musafiri in apartamentul sau.
-Vad ca te-ai acomodat destul de repede.
Ironica,incerca sa faca referire la aspectul camerei,in special prezenta atator carti.

[Schiller Gregory]

- Un soboland de biblioteca se acomodeaza oriunde are ce roade.
Am raspuns cu o nota subtila de autoironie. Suspectam totusi ca daca se aseza direct pe jos avea sa ramana cu pete de cerneala pe dosul pantalonilor, asa ca i-am asezat o perna pe podea, langa ea, pe post de scaun, eu ramanand in picioare.
Am ridicat din sprancene. Nu stiam ce ar fi trebuit sa spun. Daca incepeam cu teoriile medicale sau religioase exista posibilitatea sa suspecteze, asemeni altora, ca nu aveam cu cine vorbi. Dar aveam cu cine vorbi. Mi-am privit cu o nota aproape invizibila de afectiune sobolanul de laborator ce dormea linistit in cusca lui, asezata peste cateva carti de pe planseta.
Apoi mi-am indreptat din nou atentia asupra fetei, bagandu-mi adanc mainile in buzunare.

[Evelline Clauzs]

Se aseza pe acea perna indreptandusi privirea spre cusca sobolanilor.Chiar tinea un sobolan?Ce putea sa o mai surprinda oare?Nu-si schimba expresia fetei in timp ce-si indrepta privirea la loc spre barbat.Trebuia sa inceapa o conversatie?Daca intrase deja in apartament trebuia macar sa gaseasca o scuza,sau..mai bine,sa taca si sa-si continue 'studiul' camerei? Ofta timp de cateva clipe.Tot ea trebuia sa reinceapa cu o conversatie..normala,sau macar...paranoica?Alta alternativa nici ca mai gasea.Cum putea sa scape de monotonia aceea,daca se uita pur si simplu prin apartamentul lui,fara sa'i mai reproseze vrun cuvant barbatului?
Se hotarase sa-nceapa cu ceva mai sec,pentru inceput.Dorea sa mai afle si alte lucruri,inafara de..mediul in care locuia.Se prezenta singura,fara sa astepte vreo intrebare:
-Evelline sau Eva.Si domnul..cum se numeste?
Putin sarcastica.Cand intalnea asemenea persoana prefera sa nu'i tutuiasca,cel putin macar dupa ce ii cunostea mai bine.

[Schiller Gregory]

- Schiller.
M-am prezentat intai cu numele de familie. Eram atat de obisnuit sa fiu strigat pe numele acela, incat mi se parea aproape straniu cand cineva mi se adresa cu unul dintre prenume. Totusi, mi-am dat seama dupa cateva clipe ca fata mi se prezentase cu prenumele, chiar cu prescurtarea acestuia.
Avand in vedere toate acestea, m-am corectat:
- Gregory. Schiller Gregory.
Nu suna a nume de nimic. Nume german si prenume englezesc. Intradevar, daca as fi putut sa ma prezint si cu prenumele latin, m-as fi simtit din nou ca la facultate, cand nimeni nu reusea sa inteleaga din ce colt al lumii picasem. Cine isi putea imagina ca un asemenea specimen era exact din centrul Europei, considerata cea mai civilizata si eleganta locatie? Exact, nimeni.
Apoi din nou tacere. M-am gandit intens la ce as fi putut spune. Varsta? A.. sigur ii pasa? Bun. Deci nu. A... Facultate? Prea... intim?
In cele din urma am decis sa pastrez tacerea in continuare.

[Evelline Clauzs]

Iar se asternuse linistea.Devenea enervant.Niciodata nu avusese parte de aceasta liniste,chiar daca ar fi fost ocupata cu un lucru anume tot vorbea cu ceilalti,insa,cum barbatul era mai diferit ce subiect putea sa mai gaseasca?
Isi cufunda capul intre palmele sale.Asa se intampla si cand era doar el,singur?Poate ca lui ii placea liniste,cu atatea carti de lecturat..,dar Evei parca ii parea din ce in ce mai greu.
Tresari.Isi indrepta imediat capul catre cartile de pe planseta,privind din nou sobolanul cum scotea diferite sunete in timp ce parea agitat.
Se ridica apropriinduse de cusca aceluia in timp ce ochii ei erau atenti la blana sobolanului.
-Pe post de animal de companie,sau mancare?
Un zambet usor ironic ii inflori in coltul gurii,incepand sa-si imagineze cum barbatul ar putea sa-si ia sobolanul pe post de hrana,desi nu o surprindea deloc daca aceasta chiar s-ar fi intamplat,avand in vedere privirea barbatului.

[Schiller Gregory]

- Ai grija, musca.
Am zis in prima faza destul de sec, insa cand am vazut-o apropiindu-se de cusca sobolanului am fost vag surprins de faptul ca nu se speriase de zgomotele lui nu tocmai pasnice.
- Nici una, nici alta.
I-am raspuns la intrebare schitand un zambet care batea in mod evident spre sadic cand pomeni de mancatul animalului. Insa am revenit destul de repede la figura imobila.
- Pentru experimente.

[Evelline Clauzs]

-Ai incercat vreodata sa-l omori?
Privi rozatorul fix in ochi,incruntanduse.Ce putea sa'i faca un simplu sobolan folosit pe post de cobai?Sa o omoare?Gandul asta incepu sa o amuze la culme in gandul sau,in timp ce avea in continuare ochii pironiti la cobai.Nu prea era genul care sa se sperie usor,asa ca'si aproprie usor degetul de cusca lui,reusind sa-si infiltreze degetul inauntrul custii,langa sobolan.

[Schiller Gregory]

- Nu intentionat. Majoritatea experimentelor nu ii fac rau. Am mai avut, insa au murit.
I-am raspuns destul de absent. Un om de stiinta nu ar trebui sa aiba mila pentru cobaii sai, un om de stiinta nu are sentimente. Totusi, ma deranja infiorator cand un sobolan murea. Doar ca nu reuseam sa ma enervez.
- Ai grija!
Am repetat de data asta putin mai tare, cand sobolanul incerca sa o muste de degetul pe care il strecurase in cusca.
- Se infecteaza repede.
Am murmurat cand sobolanul isi atinse scopul, lasandu-i o muscatura mica, usor adanca, care pata ziarul din cusca cu sange.
"Tipic" mi-am zis cand am vazut picaturile de sange. Oare oamnii nu stiu sa asculte? Poate e vreo gena anume care ii impiedica.

[Evelline Clauzs]

-Mersi ca mi-ai adus aminte...'tati'
Sarcastica.Nu suporta ca cineva sa'i reaminteasca un lucru,sau sa o atentioneze de mai multe ori.Doar nu mai avea 5 ani.
Isi scoase degetul privind sangele.Nu o speriase deloc,desi constientizase ca sobolanul putea sa o muste dinainte,dar nu-l ascultase.In fond..de ce sa asculte de-un om cu care dabia schimbase cu greu cateva cuvinte.Sirul gandului ii fusese intrerupt de picaturile de sange care ieseau in evidenta.Nu se sinchisi sa-l stearga,redirectionandusi iar privirea asupra sobolanului.
-Dragut.Ce altceva mai stie sa faca?

[Schiller Gregory]

- Arat a dresor de circ?
Am intrebat de data asta dand spre sarcasm, strecurandu-mi mana in cusca sobolanului trecandu-mi degetele peste capul si botul lui intr-un gest de calmare.
- E o componenta a unui experiment stiintific, nu un prototip de actor pentru broadway.
Mi-am retras mana bagand-o iar in buzunar.

OOC: in America esti major la 21 de ani, nu la 18.

[Evelline Clauzs]

Incepea sa se enerveze,incercand totusi sa-si pastreze expresia fetei.Isi intoarse capul catre barbat,apropriinduse de el.Privirea i se schimba radical,incruntanduse.
-Bine ca le sti tu pe toate,ca mare filozof mai esti.
Ridica degetul aratator la el,in timp ce'i privea chipul.Cu un alt enunt pe care avea sa-l pronunte parca dorea sa o inebuneasca.
-Nu crezi drakului,ca ar trebui sa incetezi cu asemenea reprosuri?

OCC:Upsi...? Scuze...-.-''

[Schiller Gregory]

Mi-am ridicat sprancenele de data asta zambind de-a dreptul amuzat de replica fetei, dezvelindu-mi dintii o data cu zambetul.
- Din cate probabil ai observat, a purta o conversatie cu mine nu este tocmai placut ca o dimineata de primavara.
Am zis incercand sa gasesc o comparatie oarecum adecvata, nefiind tocmai sigur ca o gasisem.

[Evelline Clauzs]

-Mersi ca mi-ai reamintit.
Se dadu un pas inapoi privindui reactiile.Chiar o facea intentionat pentru a o enerva?Incepea sa simta din ce in ce mai clar cum ii curgea sangele prin vene din cauza nervilor care se acumulasera,insa totusi se abtinu.Cum putea sa'l faca oare,sa termine cu reprosurile enervante?Nu stia.Prima intrebare care incepea sa o macine.

[Schiller Gregory]

De data aceasta mi-am gasit un loc pe podea, eu asezandu-ma turceste direct pe parchetul prafuit. Ii urmaream reactiile si intrebarile cu o curiozitate aproape stiintifica. Cat timp trecuse? Aproape jumatate de ora. Si inca isi pastrase calmul, ceea ce ma surprindea peste masura.
Am renuntat insa la zambet destul de repede, revenind la o figura impasibila, neputandu-mi totusi reprima o mica umbra, imperceptibila, a amuzamentului.
- Vrei niste apa de la robinet sau bere dezalcoolizata?
Am intrebat in cele din urma cu o sclipire brusca, amintindu-mi aceasta intrebare din lungul sir de vizite plictisitoare si nesatisfacatoare pe care trebuise sa le fac de-a lungul timpului.

[Evelline Clauzs]

-Bere.
Un raspuns destul de sec,in timp ce-si relua locul pe acea perna.Cum pur si simplu nu stia ce sa mai faca,isi indrepta privirea spre fereastra,incercand sa se calmeze.Poate daca tacea..Sau poate daca nu'l mai baga in seama..Offf..Pentru prima oara si-ar fi dorit sa ia o gura de alcoo,doar una singura.Incerca sa-si alunge gandurile,dandusi o palma peste fata.Desigur.Daca o vedea iar cum se plezneste,era sigura ca iar va incepe cu reprosurile sau cu sarcasmul.

[Schiller Gregory]

I-am observat gestul abtinandu-mi cu greu zambetul care dadea sa mi se lateasca pe buze.
Ridicandu-ma mecanic, m-am aplecat pe sub planseta. La naiba si cu inaltimea asta! Am reusit, surprinzator, sa scot berea fara sa dau cu capul de nimic, insa tot am daramat cateva dosare. Probabil ca nici daca as fi stat intr-o vila cu trei etaje n-as fi avut destul loc pentru carti.
Oftand mut, i-am intins doza de bere. Nu eram tocmai sigur daca mai aveam pahare de unica folosinta pe undeva, cu atat mai putin daca erau utilizabile.

[Evelline Clauzs]

Lua pur si simplu doza de bere fara sa-l mai priveasca.Dabia ca se mai calmase,insa cum ii privea mutra simtea ca o sa-si iasa din minti.Defapt,nici nu mai stia ce face acolo.Daca o enerva trebuia pur si simplu sa plece,dar n-a plecat.Dorea sa'i dovedeasca ceva,poate ca nu putea sa inebuneasca asa usor..asta daca spre norocul sau putea sa mai reziste cateva minute.
Duse doza de bere aproape de gura sa,in timp ce lichidul se intiparise treptat in buzele sale,strambanduse.Nu prea era genul careia sa'i placa bautura,dar cum era fara alcool,nu facea nici un rau.
Isi stranse picioarele la piept,cu grija,in timp ce'si tinea doza intre palmele sale,atintindusi privirea asupra unui dosar.Poate reusea sa mai gaseasca un subiect de discutie..dar cum sa gaseasca un subiect cand aproape nu mai avea nici o intrebare?Il privi din nou,de data asta hotarata sa mai sparga linistea inca o data,cand nervii ii mai disparusera.
-Umm..si cum ai reusit sa pui mana pe toate dosarele si cartile astea?Adica..acestea ar putea sa intreaca,observabil,orice biblioteca din camerele celorlaltor persoane.

[Continut sponsorizat]