Dimineti reci

[Autumn Elizabeth]

Pasi nedefiniti. Da, asta aveam in minte in acel moment pasii nedefiniti ai celor care au trecut de-alungul timpului pe aleea acestui parc natural. Pasii inghitit de praf si ploi sau chiar apa lacului.
O simteam: rece, ma inghitea in raceala ei de sfarsit de vara. O dimineata suficient de rece ca sa arate asta
-Dimineti...mi-am privit chipul palid in apa: pielea alba, probabil mult mai alba din cauza apei, ochii negri si parul ce se unea la varfuri cu undele provocate.

[Shiba-san]

Pentru prima oara in cativa ani, avusesem un cosmar care nu m-a mai lasat sa dorm deloc. Oricat incercam, nu reuseam sa-mi inchid ochii. M-am ridicat din pat, m-am imbracat si am iesit afara. Era dimineata si era rece. Poate ca trebuia sa imi mai fi luat si altceva in afara de tricou. Poate o geaca sau o bluza macar. Am luat-o spre parc. Nu aveam ce face. Am intrat. Totul era pustiu. Apoi am vazut pe cineva. M-am apropiat mai mult si mi-am dat seama ca era Liz.
-Hei, i-am spus.

[Autumn Elizabeth]

II vazusem reflectia umbrei in apa, sa fiu sincera asta m-a speriat. Am vazut brusc cum iarba se apropie de mine si-apoi cerul. Il priveam de jos incercand sa arat calma, desii suvitele ude imi lovisera fata lasand dare lungi de umezeala
-Aa..hei

[Shiba-san]

Era la fel ca intotdeauna, la fel ca in clipa in care o cunoscusem: palida, cu parul negru care ii cadea in cascade si cu privirea rece. M-am asezat langa ea.
-Ce faci? Iar n-ai somn?
Intr-un fel ma bucuram ca era acolo pentru ca oricum nu aveam ce face si n-aveam cu cine sa vorbesc la ora aia.

[Autumn Elizabeth]

I-am facut semn ca da, ma simteam absenta, insa speram sa...sa nu se observe fizic. Eram oarecum atrasa de imaginea apei. M-am aplecat iear peste margine punandu-mi mana pe suprafata lichida, rece
-Hei..ma intrebam..ai vrut vreodata sa inspiri apa? Tocmai intrbasem asta? Mi-am iridcat o spranceana mai mult intrebatoare pentru mine..

[Shiba-san]

Intrebarea lui Liz m-a facut sa zambesc. Tipic ei.
-Uneori, i-am spus. Dar tu?
Era imprevizibila. Nu stiam niciodata ce va face sau ce-mi va raspunde. Asta imi placea. Asta si acele intrebari ciudate pe care mi le punea. Ma atragea, oarecum, dar nu asa de mult ca Uruha.

[Autumn Elizabeth]

Am ridicat din umeri
-Da, chiar acum. Incercam sa zambesc afundandu-mi mai mult mana in apa rece. Probabil paream un copil care incerca sa gaseasca un sens in ceea ce facea,
-Mi-as dorii sa fie rosie, rosie ca lichidul in care ma inec in fiecare noapte, sa fie rosie si sa o pot respira, vocea imi scauze considerabil

[Shiba-san]

Liz era mai calma, imi vorbea degajat si, probabil, se linistise, asa ca am decis ca atunci era momentul in care sa vorbesc cu ea.
-Uite, te rog sa stai putin de vorba cu mine. Nu vreau sa ma urasti. Probabil ca nu ma crezi, dar ma simt ca un monstru dupa ceea ce am facut.

[Autumn Elizabeth]

Mana imi ramasese inghetata in apa. Nu vroiam sa-i vorbesc despre aceea zi.
-Nici o scuza nu-mi poate da inapoi singurul lucru pe care-l mai aveam intreg in mine...singurul lucru. Am lovit cu toata forta apa inchizand ochii. Mi-am retras mana din apa si m-am ridicat scuturando

[Shiba-san]

Ma simteam intr-adevar oribil. Dar nu conta felul in care ma simteam eu, ci felul in care se simtea ea. Asta era mult mai important. Dar nu aveam nicio idee, nici nu stiam ce naiba voiam sa fac. Sa o fac sa ma ierte? Asta nu ii va aduce inapoi virginitatea pe care i-am luat-o fara voia ei. Nimic nu o va face sa o primeasca inapoi.
-Stiu... Nu am vrut... adica...
Ma balbaiam, nu stiam ce sa ii spun.

[Autumn Elizabeth]

-Daca nu vroiai sa faci asta, nu o faceai asta, te opreai cand te rugam, cand aproape plangeam! Ti-am spus ca daca te apropii de mine, nu vreau sa-ti mai vad vreodata fata! M-am intors cu spatele bagandu-mi mainile in buzunare. Am cautat castile de la telefon, vroiam sa ma indepartez de lume cu adevarat

[Shiba-san]

-Ai dreptate, probabil ca am vrut sa o fac... dar nu am intentionat o clipa sa iti fac rau.
"Aproape plangea? Trebuia sa o faca! Trebuia sa planga! M-as fi oprit!"
-Imi pare rau...
Clasica replica. Totusi, nu mai aveam idee de ce sa spun. Lui Liz nu ii pasa de parerile mele de rau, eram convins ca ma ura.

[Autumn Elizabeth]

-Tu auzi ce incoerent esti? Nu vroiai sa-mi faci rau? A nu zau, atunci de ce ai facuto?! De ai facuto cand te-am rugat sa nu iei tot ce a ramas uman in mine? M-am intors privindu-l in ochi, de data asta chiar plangeam. Imi tineam nervotic mana pe piept stand umpic aplecata. Eram cu adevarat nervoasa

[Shiba-san]

Liz incepuse sa planga. Okay, acum chiar ma simteam ca ultimul jeg de pe planeta.
-Nu vroiam sa iti fac rau! Nu asta era intentia mea! Am crezut ca... o sa iti placa, pur si simplu. M-am inselat, stiu. Imi pare rau!
Asta nu avea sa o faca pe Liz sa se simta mai bine, stiam sigur. Dar...

[Autumn Elizabeth]

-Mdah, imi pare rau, am scapat partea in care eu eram o iubitoare de penisuri! Stii ce laso asa si evita-mi drumul!, m-am intors stergandu-mi lacrimile ce nu vroiau sa se opreasca
"Ma-sa de lacrimi!" mi-am muscat buza continuand sa mrg pe poteca din jurul lacului. Era frig, foarte frig!

[Shiba-san]

M-am ridicat, am apucat-o de brat. Eram hotarat sa ma impac cu ea.
-Nu am zis asta! A fost doar vina mea!
Am intors-o cu fata spre mine.
-Nu mai plange, te rog... i-am spus calm si bland. Stiu ca a fost doar vina mea si trebuia sa ma opresc la timp si nici nu stii cat regret.

[Autumn Elizabeth]

Tremuram si m-am smucit violent
-NU MA ATINGE! SA nu ma mai atingi vreodata...respiram greu incercand sa nu fac vreo criza de orice tip in acel moment. Ma retrageam in jos
-Stii bine ca nu ma incalzesc cu nimci scuzele tale, mi-ai luat ceva ce nu voi mai avea vreodata
-Si ce ma doare mai rau...ai facuto doar ca sa scapi de o pofta, nu prentru ca ai tine la mine in vreun fel...ci doar..doar sa fiu o jucarie sexuala...da asta e adevarul! Vroiai sa te f*ti si nu ai gaist cu cine in acel moment asa ca ai gasit o dbitoaca depresiva!

[Shiba-san]

Am ramas uimit. Avea mare dreptate in tot ceea ce spunea si nu stiam ce sa ii mai spun. Am tacut cateva secunde.
-Tin la tine. Tocmai de-aia imi pare rau, de-aia tot incerc sa ne impacam.
Tineam la ea, intr-adevar, dar nu in modul preferabil pentru ea. Tineam la ea doar ca la o amica.

[Autumn Elizabeth]

Mi-am pus mana in fata strangand pumnul
-uita de asta, chiar nu vreau sa te mai vad...de data asta eram hotarata cu adevarat, mi-am lasat mainile in jos stergandu-mi tusul ce se scursese pe obraji. Probabil aratam ca un claun gothic care incearca sa nu para pe pucntul de a intra intr-o criza. Imi simteam ansul infundat
"Oh, nu exploda acum.."

[Shiba-san]

Am tras-o spre mine si am imbratisat-o brusc, puternic, ca sa nu aiba cum sa scape si avand grija sa n-o strivesc.
-Te rog, nu mai plange. Stiu ca am fost un idiot si un insensibil si stiu ca nu pot sa iti dau virginitatea inapoi si imi pare foarte rau pentru asta, vorbesc serios.
Incercam sa ii vorbesc bland si calm, ca s-o linistesc. Chiar imi parea rau si chiar regretam. Imi jurasem ca n-o sa mai fac asa ceva niciodata.

[Autumn Elizabeth]

Tremuram, simteam ca tremuram tot mai tare si, cu picioarele inmuiate alunecam in jos
-De ce intelegi ca nu te pot ierta? De ce continui sa imi faci rau? De ce nu intelegi ca cel mai rau ma doare ca m-ai folosit ca pe un obiect...amice simteam o presiune eliberatoare in zona nasului, porbabil imi buvnise sangele pe nas

[Shiba-san]

Liz a inceput sa sangereze. I-am impins capul pe spate, sprijinindu-se astfel de bratul meu. I-am sters sangele cu degetele mele.
-Nu vreau sa-ti fac rau. Nu vreau sa fii suparata pe mine toata viata de-acum in colo. Nici nu cred ca e posibil si nu te provoc. Am facut o greseala ireparabila folosindu-te, dar, te rog, iarta-ma.

[Autumn Elizabeth]

-cum sa te iert? Nu mai am nimic uman in mine...nimic...priveam golita orizontul. ram golita de mine, de sange, de dureri de...orice ar insemna existenta. Am privit golul orizontal, apoi iar pe mine
-Nici o scuza de pe lume nu mi-ar aduce inapoi ultima farama a existentei mele. Nici o scuza nu m-ar face sa mai iert, sa mai exist ...sa inceteze cosmarurile...da..aveam cosmaruri inainte...iar acum sunt mult mai rele...te rog, da-mi drumul...

[Shiba-san]

-Nu mai dramatiza atat. Nu mai esti virgina. Ei si? Nu inseamna ca nu mai esti om, ca nu ar mai trebui sa traiesti, doar pentru ca nu mai esti virgina. Nu vreau sa fiu insensibil, dar incearca sa treci peste asta. Nu te ajuta la nimic daca dramatizezi atat si te porti asa. Iti inteleg foarte bine supararea, stiu ce inseamna sa fii fata sa fii violata, chiar daca nu am simtit pe pielea mea. Uite, incearca sa te calmezi. Daca ramai suparata pe mine si daca o sa continui sa dramatizezi atat n-o sa rezolvi nimic.

[Autumn Elizabeth]

=Nu nu intelegi, nu ai trecutul meu, nu esti in ocul meu! Am ajuns neom, beau in prostie si fumez sa scap de ceva din mine era tot...tot ce mai aveam sfant in mine si tu...tu mi-ai luat asta intr-o secunda! Doar una...
-Daca ai fi trait ce am trait eu ai intelege, eu nu am vazut doar partea minunata a vietii asa ca doar lasama in pace...chair nu vreau sa te mai vad..monstrule! Am tot evitat sa-i spun asa dar...u mai puteam...simteam furie...atat de multe

[Continut sponsorizat]