Re: Shiba's place

[Anette]

Am ramas cu Uruha in bucatarie. Shiba deschise usa. Se auzi o voce de fata, dar nu stiam cine putea sa fie. Am asteptat sa se intoarca Shiba cu noua vecina. Ma uitam imprejur, apoi m-am uitat la Uruha care privea cu pofta tocana. Am inceput sa chicotesc.

[Evelline Clauzs]

Mai arunca cateva priviri scurte in jurul sau,iar la un moment dat cand i se paruse ca auzi ceva se indrepta,fara sa mai intrebe spre bucatarie.Ii privi un timp pe ceilalti doi,zambind,apoi ii saluta in timp ce-si intoarse privirea spre Shiba,vesela.
-Hey,buna.Am intrerupt cumva ceva adinauri,cand am batut la usa?

[Shiba-san]

-Nu, bineinteles ca nu, i-am raspuns.
L-am vazut apoi pe Uruha stand in fata oalei mele cu tocana. Gateam absolut oribil si nu voiam ca Uruha sa guste din ea. M-am indreptat sageata spre el si l-am impins inapoi. Am pus capacul pe oala imediat.
-Mai bine lasa, i-am spus.

[Uruha]

Shiba s-a repezit la oala si a pus capacul peste. M-am uitat nedumerit la el.
-Mai bine lasa, mi-a spus.
Eu muream de foame, iar Shiba nu vroia sa-mi dea sa mananc . M-am uitat urat la el si am comentat ceva mai mult pentru mine: Bine ca nu0-mi da sa mananc. Zgarcitul! Tine numai pentru el.
M-am asezat bosumflat la masa si nu i-am amiz is nimic.

[Shiba-san]

L-am auzit pe Uruha pentru ca era chiar langa mine, desi spusese asta destul de incet. Ma facea zgarcit pentru ca nu ii dadeam sa manance. Ei bine, de ce nu a facut-o acasa? Ce sunt eu? Restaurant cu auto-servire?
-Uruha, nu vrei sa gusti din aia, i-am spus incercand sa il linistesc. Gatesc groaznic, serios. Mereu mananc in oras sau imi fac niste sandvisuri sau ceva. In rest, nu gatesc niciodata.

[Uruha]

M-am uitat la el si n-am ami zis nimic. N-am mancat acasa pentru ca nu mi-a fost foame. Am mai luat o gura de cafea, apoi mi-am plaimbat, din nou, privirea prin bucatarie. Ma enerveau la culme vasele alea nespalate. Imi venea sa ma ridic de pe scaun si ma merg la chiuveta si sa ma pun sa le spal. Chiar ma-m ridicat de pe scaun si m-am dus la chiuveta. Am luat un burete in mana si am dat drumul la apa.

[Shiba-san]

Uruha se simtea ca la el acasa. S-a ridicat de pe scaun si s-a dus la chiuveta. Aveam un morman de vase care trebuiau spalate, iar Uruha a luat un burte in mana si a dat drumul la apa. M-am dus imediat la el si l-am luat buretele din mana, apoi m-am spalat de detergentul care imi ramasese pe mana si am inchis robinetul.
-Vad ca te simti ca la tine acasa, i-am zambit ironic. Dar nu pot sa te las sa-mi speli vasele. Ma descurc.

[Uruha]

-Normal ca ma simt ca la mine acasa atunci cand vad dita-mai mormanul de vase nespalate. Nu suport chestia asta. Haide, nu pierzi nimic daca ma lasi. O treaba mai putin pentru tine.
Eram un maniac al curateniei. Cand intrai in apartamentul meu erau imbatat de un miros curat si frumos. Nu era nici urma de praf sau haine aruncate peste tot.

[Shiba-san]

Mi-am spus ca era okay sa il las pe Uruha sa imi spele vasele. Fuseseram deja destul de intimi si de personali din momentul in care facuseram sex. Am zambit si i-am ciupit sfarcul, avand grija sa nu-l doara.
-Bine, spala-le.
Il priveam fix si ii zambeam, incercand sa ii amintesc ce se intamplase intre noi.

[Uruha]

Am ranjit. Am luat buretele si am dat drumul la apa. Incepusem sa spal vasele, dar mi se parea ca erau cu tona, dar mai bine sa le spal decat sa stea acolo ca la tampiti. Le spalam icnet, iar la un moment dat am privit in gol. Incepusem sa ma gandesc la tot felul de chestii.

[Shiba-san]

Voiam sa ma duc la el si sa il ciupesc de mijloc, sa ma joc putin cu el, dar nu eram singuri, asa ca m-am abtinut. Totusi, zambeam si il priveam in continuu. Analizam ce putea vedea din corpul lui. Ma uitam la fundul lui. Mi se parea foarte apetisant. Mi-am muscat buza de jos fara sa imi dau seama, apoi mi le-am lins pe amandoua.

[Uruha]

M-am trezit din visarea mea exact cand am terminat de spalat vasele. Ranjeam si m-am uitat la Shiba. Avea un zambet larg pe fata si isi lingea buzele. Am inceput sa rad pentru ca stiam de ce era asa. Sigur isi imaginase ceva ce avea legatura cu mine.
-Gata! Uite...ai vasele spalate. Ce primesc in schimb?

[Shiba-san]

Cand am auzit intrebarea, nu i-am raspuns imediat. Am ranjit si am lasat capul in jos, incercand sa ma abtin.
-Ce primesti in schimb? Lasa ca vedem noi mai incolo, i-am spus.
Aveam tupeu sa il sarut acolo tare si apasat pe buze, dar multi oameni sunt homofobi si nu multor fete le place sa vada asa ceva.
-Fetele sunt aici, am continuat.

[Uruha]

Mda...Intr-adevar era cam multa lume la el acasa. "Vedem noi mai incolo...Sunt sigur" mi-am zis ranjind si m-am asezat din nou pe scaun. Pe moment uitasem ca imi era foame, dar cand m-am asezat mi-am amintit de asta. Shiba nu avea nimic de mancare, iar mie imi era lene sa merg pana acasa. Am baut icnet cafeaua ce mi-a mai ramas in ceasca in speranta ca imi va mai linisti foamea. Anette era foarte tacuta la fel si cealalta tipa care venise la el in vizita. N-am mai zis nimic pentru ca nu mai stiam ce sa intreb.

[Shiba-san]

Brusc, mi-am dat seama ca imi era foame. Era dimineata, iar eu mereu mancam cand ma trezeam.
-Nu stiu ce faceti voi, dar mie mi-e foame, am spus si m-am ridicat indreptandu-ma spre frigider. Am scos un baton de salam si niste cascaval si le-am pus pe masa pe care imi preparam eu mancarea, nu pe cea la care stateau ceilalti. Am luat paine din cos si am inceput sa tai feliile de salam si cascaval.
-Vrea cineva sandvisuri?

[Uruha]

Am cascat niste ochi cat cepele si am zambit cat am putut de tare. Pana la urma Shiba nu tineam mancarea doar pentru el. Il priveam cum taia salamul si cascavalul. Eram destuld e pofticios de felul meu si priveam salamul si cascavalul ca pe un adevarat festin.

[Shiba-san]

M-am uitat la Uruha. Privea mancarea cu ochii mari, ca pe cel mai pretios lucru.
-Vrei? i-am zambit. Bine, iti fac si tie.
Chiar daca Anette si Eva nu spuneau nimic, m-am decis sa le fac si lor cate unul. Poate aveau sa manance. Dupa ce le-am facut, le-am bagat in cuptorul cu microunde.

[Uruha]

Asa a sunat ce mi-a spus de parca eram cainele lui. Era ceva de genul." O cutu...ti-e foame? uite...iti dau si tie". Ma uitam intr-una la cuptorul cu microunde. Mi se parea ca timpul se misca al anibii de incet numai ca sa-mi faca mie in ciuda. Am oftat si am inceput sa-mi plimb privirea prin bucatarie, din nou.

[Evelline Clauzs]

Se stramba putin din nas.Nu prea'i era in fire sa stea atatea minute fara sa scoata nici macar un sunet,insa cand vazuse mai devreme reactiile celor doi incepu sa rada mai in soapta,fara sa atraga atentia.Incepea sa banuiasca ceva,insa mai exact nu stia ce anume asa ca la un moment dt s-a oprit din ras,afisand doar un simplu zambet usor curios.Incepea sa-si creeze un plan,iar pentru reusita planului..incerca sa-l puna in aplicare.
-Si...voi doi,pana acuma v-ati mai...'jucat'?
Isi stapanea rasul,punand accent pe ultimul cuvant,dand de inteles 'actiunea' la care se referea,incercand sa-si dea seama de existenta unei eventuale relatii.

[Shiba-san]

Am chicotit. M-am uitat la Uruha. Aveam de gand sa ii spun ca da, dar poate ca Uruha nu era de acord, asa ca am tacut, continuand sa ranjesc si uitandu-ma din cand in cand la Uruha. Dar nu credeam ca pe Uruha il deranja. Pana la urma, imi putea demonstra ca nu fusesem o aventura prin faptul ca recunoaste in public relatia noastra.
-Mda... am spus inca ranjind si nu foarte tare, fara sa le privesc pe ea si pe Anette.

[Evelline Clauzs]

Ii privi pe cei doi,pe fiecare-n parte.Se pare ca raspunsul era afirmativ,inca insa observa o oarecare distanta in fata celor doua.Hotarase sa ramana pentru un moment tacuta in timp ce'i observase ranjetul lui Shiba.
"Hmm..cam prea ciudat.Un raspuns afirmativ si totusi,mi se par ca evit sa faca unele gesturi.O fi oare din cauza mea si-a lui Anette?"

[Uruha]

Incepusem sa ma enervez. Nu ma deranjase intrebare lui Evelline, chiar deloc, dar incepusem sa ma enevrez din cauza faptului ca imi era foame.
-Shiba! Ce naiba faci cu sandvisurile alea? Mor de foame....
Mi-am lasat privirea in paman si m-am gandit ca poate trebuia sa mananc acasa. Paream un nesimtit. Ah...
-Shiba... am icneput fara sa-mi ridic privirea din pamant. Scuze ca ma comport ca si cum as fi la mine acasa....

[Shiba-san]

I-am zambit.
-Nu-i nimic, ma bucur ca te simti ca la tine acasa, i-am spus continuand sa il privesc dragastos.
Apoi m-am ridicat si ascos sandvisurile din cuptor. Am pus farfuria pe masa, m-am servit cu unul si am inceput sa il mananc.

[Uruha]

Mi-am ridicat privirea si i-am zambit si eu. Era asa dragalas cand zambea incat imi venea sa-l sarut acolo, pe loc. Cand a pus sandvisurile pe masa, m-am decis ca era timpul sa ma comport ca un om cu maniere. Am luat frumos un sandvis si am inceput sa-l mananc. Era delicios.
-E bun... am zis dupa ce am inghitit.

[Shiba-san]

-Normal ca e bun, am chicotit. Ce crezi? Ca eu iau salamuri si cascavaluri nasoale?
O spusese de parca era meritul meu ca sandvisuile erau asa de bune. Poate ca ii era doar foarte foame. Cand un om e infomta e instare sa manance orice. Il priveam cum manca. Majoritatii oamenilor nu le place sa ii privesti mancand si poate ca si Uruha era asa, dar mie tot mi se parea ca era dragalas.

[Continut sponsorizat]